Olympia

Urmeaza o postare in ton cu inceputul olimpiadei. De data aceasta olimpiada ne-a prins pe taramuri straine, cu ceva mai mult timp liber ca de obicei, si fara diferenta de fus orar de la olimpiadele trecute, astfel incat in ultimele zile ne-am tot uitat seara la rezumate si la transmisiuni live de pe televiziunile germane. Din pacate oamenii transmit in primul rand competitii la care au si ei participanti, astfel incat spre exemplu ieri seara nu am avut unde sa urmarim transmisiunea calificarilor de la gimnastica feminin.

Nu pot sa zic ca sunt un mare fan al transimisiunilor sportive, si in general prefer sa fac sport decat sa ma uit la oameni cum fac sport. Olimpiada e in schimb ceva special totusi, si este intr-un fel competitia suprema. Probabil pentru un atlet ordinea ar fi urmatoarea, podiumurile la nationale, podiumurile la europene, podiumurile la mondiale, podiumurile la olimpiada. Pe undeva printre astea sunt si participarile la fiecare dintre ele, si doar sa participi la o olimipiada e probabil o experienta extraordinara. Practic esti acolo impreuna cu cei mai buni din generatia ta. Iar participarea la o finala, sau la un meci in care lupti pentru o medalie, privit ca ansamblu intregii pregatiri pentru a ajunge aici, e probabil unul din cele mai importante momente din viata unui sportiv. Iar concentrarea care trebuie sa fie prezenta acolo in mintea fiecarui concurent, daruirea acelor momente si felul ii face pe atleti sa se ridice putin peste conditia umana.

Si de fiecare data cand un record olimpic sau mondial e impins putin mai in fata, imposibilul e invins inca odata. Si din nou aici e o suprapunere, intre limita atletului care e in momentul respectiv impinsa putin inainte, la fel ca si omului in general.

Iar momentele respective de daruire si de iscusinta sunt genial de privit, momente in care pentru cateva secunde  ceea ce fac atletii respectivi pare divin sau de pe alta lume. Si  pentru a vedea chestia asta nu trebuie sa fii un fin cunoscator al sporturilor respective, in general o simpla cunoastere a regulilor e absolut suficienta.

Initial am zis ca poate vad acum altfel lucrurile acum dupa ce in ultimii doi ani am mai tot participat la competitii de alergare prin Romania, dar privind in spate nu cred ca a avut vreo importanta. Imi amintesc si acum cum in 96' ma trezeam in mijlocul noptii pentru a vedea lucruri ce se intamplau la o jumatate de glob distanta, la un SPORT 2000 alb-negru. Poate in schimb acum am ajuns sa apreciez mai mult antrenamentul si dedicarea necesare pentru a ajunge acolo.

Si chiar e nevoie de foarte mult antrenament si de foarte multa munca, dar oare atunci cand faci ce iti place oare se mai poate numi munca? O intrebare care e pusa si in clipul urmator care e foarte bine facut.