De ceva vreme ne-am apucat sa invatam germana, si acum cateva zile am dat peste proverbul din titlu,care tradus cuvant cu cuvand ar suna ceva de genul:
Ultima camasa nu are nici un buzunar.
Si exceptand obiceiurile ciudate ale ortodocsilor, care te ingroapa fara sens cu jumatate de casa, chiar mi se pare foarte adevarata. Mereu mi se parut mult mai simplista innmormantarea la catolici din punctul acesta de vedere.
Suntem intr-un fel facuti dintr-o inlantuire de momente, de clipe si de interactiuni cu alti oameni, dar absolut tot ce avem va fi la un moment dat sau altul al altcuiva. Si neavand nimic, nici nu avem nimic de pierdut, sau mai bine zis oricum pierdem totul la sfarsit. Singura chestie care e proprie ai putea zice ca e viata, ceea ce iti face inima sa bata, dar pana la urma si asta ai primit-o de la parinti, se cuvine sa o dai mai departe, si pana la urma o pierzi.
Tot legat de cele de mai sus e si povestirea aceasta, care e scrisa chiar fain.
No comments:
Post a Comment